Web Toolbar by Wibiya

13 decembrie 2014

Thassos la a treia incercare(1/2)

    Intr-o pana mare de idei si cu un "utilaj" putin inghesuit si neechipat pentru o calatorie moto de o saptamana(cel putin asa ne parea TDMul dupa FJR) am fost intr-o mare dilema cand a fost vorba de alegerea unei locatii de vacanta. In principiu, vroiam undeva la mare, sa stam la plaja si sa ne bronzam. Dupa multe dezbateri si cautari am ajuns din nou la Grecia, dar unde? Malul vestic e destul departe de mers cu masina, iar din Cluj nu prea pleaca autocare in zonele interesante(Lefkada/Zakynthos). La Marea Egee sunt cateva statiuni pe continent, dar nimic sa te dea pe spate. In schimb insulele...aici e alta poveste: Thassos, Samotraki, Skiathos si cate si mai cate. Dorind oarecum sa mergem "la sigur" am zis sa mai incercam o data Thassosul(chiar daca dupa ultima tura am zis sa incercam locuri noi).
    Din motive de siguranta si oboseala am impartit drumul in doua, cu o noapte intermediara petrecuta la Giurgiu. Contrar asteptarilor drumul prin Bulgaria a fost mai lejer decat cel pe la noi, iar in Grecia nici nu m-ai pomenesc.
    Dupa multe ore si kilometrii ajungem cu bine la Keramoti si ne imbarcam pe ferry:

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Calatoria cu feribotul a fost aceasi care ne-o aminteam, in schimb dupa sosire se vad primele diferente. Zona portului era in plina reamenajare. Asa de plina ca cele 8 zile petrecute acolo nu am vazut un muncitor lucrand, in schimb plin de masini cu numere de RO si evident, de conationali. Cum afecteaza asta treaba? Pai mai peste tot gasesti acum meniuri si in limba romana, iar pe plaja sti de unde vine de obicei galagia sau cine trage cu urechea la povestile tale.
Din fericire, peisajele au ramas la fel de frumoase, iar marea e de acelasi albastru superb.

Untitled 

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled 
Untitled 

Untitled 
Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled 

    Cu vaporasul Eros am fost urmatoarea zi in turul insulei. O experienta interesanta la care o sa revin cu mai multe detalii si imagini in urmatoarea postare.

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled 

Untitled

Untitled 

Untitled 

Untitled

21 iunie 2014

Tura la Dunăre

Cum în ultima vreme timpul nu a fost cel mai bun aliat al meu și plimbări scurte prin zona am făcut cât a fost rece și sunt sătul, am zis să forțez o plimbare „puțin” mai lungă.

După un somn ca înaite de o tură, adică din acela cu adormit greu și treziri dese verificând dacă nu s-a făcut ora 6, reușesc să plec după 7, cum îmi propusem(acum o lună și ceva am pornit la 12 spre secuime și Brașov și m-am întors doar pe la miezul nopții). Traficul e slab, ca într-o sâmbătă dimineața(mai ales că mâine sunt Rusalile și lumea e plecată), iar Cheile Turzii se văd superb de pe autostradă în lumina răsăritului. Nu în scurtă vreme vine și prima chestie interesantă pe ziua de azi: La cât mai mulți kilometri Tedemeule!


Până la Alba Iulia mă lovește în primă fază plictiseala și mai apoi un căscat ca al leului din sigla MGM. Fac o pauză scurtă de dezmorțire și trezire fiindcă urmează autostrada spre Simeria. Observ o grămadă de sectoare cu parapete distruse, semn că că lumea nu e încă obișnuită cu tipul acesta de drum. Urmează o oprire de alimentare la Hateg, timp în care povestesc puțin cu un cuplu pe o Aprilia Pegaso care își așteptau niște prieteni. Pornind iarași la drum, admir crestele Retezatului, acoperite înca destul de bine de zăpada și peste puțin timp victimele colaterale ale unui depășiri forțate(o mașină rasturnată în șanț și o alta departe pe arătură).
La Sarmisegetuza e deja plin de turiști care se plimbă printre ruine așa că zic pas. Până la Caransebeș reușesc să mă încadrez în timpul propus, dar după se aglomerează destul de tare, fiind plin de tiruri cu numere de Bulgaria și Turcia. Unii dintre ei mai au și ghinion...


Peisajul e pitoresc pe alocuri și drumul bun, cu secțiuni interesante, dar atât de multă linie continuă mai rar mi-a fost dat să văd. Când deja începeam să-mi pierd răbdarea și cheful de depășiri intru în Orșova și după câteva minute apare Dunărea.



Știam de când am fost în 2012 că până la Moldova Nouă sunt cam 100km, dar drumul e destul de rău și nu pot să ajung prea departe dacă vreau să mă încadrez în timp așa că merg până după Dubova doar.



Cum am văzut deja cum arată partea româneasca a Clișurii Dunării, cred că voi face o călătorie anul acesta și până pe partea sârbească. Din cât am înțeles de la alții, nici pe acolo nu e super calitatea asfaltului, dar drumul e mult mai interesant, trecând printr-o multitudine de tuneluri și viaducte.








La întoarcere, văzând că încă nu e prea târziu, decid să merg și până la Porțile de Fier I. Porțiunea de drum dintre Orșova și Drobeta Turnu Severin este destul de spectaculoasă, mai ales că între drum și malul apei este calea ferată.



M-a bătut puțin gândul să trec până în Serbia, dar nefiind în UE, trecerea frontierei durează ceva mai mult.
Drumul de întoarcere a fost același cu cel pe care am venit. La benzinăria de după Herculane, m-am reîntâlnit cu cuplul cu Pegaso și prietenii lor. Se pare că le-am încurcat planul inițial de a merge la Reșița și le-am făcut pofta de Dunăre.