Web Toolbar by Wibiya

9 august 2010

Mai mult decat Transalpina

A trecut weekendul, s-a terminat si tura cea mult asteptata. As putea zice ca in linii mari a fost o aventura, avand in vedere ca a fost prima mea tura de amploare. Dar sa incepem cu inceputul.

Vineri, ora 16, avea loc intalnirea la benzinarie. Dupa un sfert academic se strange toata lumea(8 motociclete) si o luam din loc cu scopul de a ajunge cat mai repede la Sibiu. Lucian(Kirk) avea sa ajunga mai pe seara, el putand sa porneasca doar la ora 18.





Drumul pana la Sibiu a fost plictisitor si aglomerat. Pe langa asta, pana la Alba Iulia am prins o caldura sufocanta, fiind nevoit sa imi deschid casca de cate ori am putut, ca mai apoi drumul sa ne fie intrerupt de o furtuna. Ne-am adapostit rapid la o terasa, asteptand trecerea ploii. Astfel am pierdut o ora pentru a afla la cateva minute dupa pornire ca ploaia udase doar pana la 2km de locul unde am stat.

Pe la 19:30 ajungem intr-un final la Sibiu. In oras drumul a fost in cea mai mare parte blocat. Norocul nostru ca suntem motociclisti, astfel ne-am strecurat printre sirurile de masini de la toate semafoarele. Dupa, a mai urmat o pauza la Kaufland pentru a-si cumpara fiecare de mancare, iar apoi inca o tura prin oras in cautarea unei benzinarii Rompretrol. Din pacate toata acesta "pauza" s-a terminat pe la 21:30, cand deja era noapte, iar pentru a fi si mai motivati spre Valea Sadului fulgera intr-o veselie.



Drumul din Sibiu pana pe vale nu a durat mai mult de 20 de minute, dar problema cu noaptea e ca...nu se prea vede. Asa ca nu e simplu sa gasesti un loc de campat la lumina farului. Intr-un final il gasim, dar cum ne apucam s-a montam corturile se porneste o ploaie zdravana. Pana reusesc sa montez cortul acesta este deja ud, iar eu la fel de murat ca si el. Din pacate, sau din fericire, nu am fost singurul in acesta ipostaza. Prin consecinta, decid impreuna cu Bujor sa cautam o pensiune la care sa inchiriem o camera si sa o impartim 50/50.

Pornim la drum, amandoi fara casti in cap pentru a nu le uda. In Sadu intrebam un localnic daca cunoaste vreo pensiune in sat, dar acesta ne dezamageste afirmand ca nu vom gasi asa ceva aici. Astfel mergem mai departe spre Cisnadie hotarati sa innoptam la prima pensiunea care ne iese in cale. La un momendat ploaia era atat de puternica incat abia ii mai vedeam stopul lui Bujor(care era la 10 metrii in fata) si amandoi suntem nevoiti sa ne luam castile. Norocul da peste noi in satul Tocile, cand la cateva sute de metri de la intrarea in sat dam peste o pensiune si ca sa fim si mai norocosi luam ultima camera.

E greu de imaginat pentru cine citeste aceste randuri cat eram de uzi. Pot zice doar ca eram suficient incat sa nu am nici o particica de corp uscata. Dar dupa un schimb cu haine uscate, o masa gustoasa si un somn odihnitor situatia s-a schimbat in bine. Astfel dimineata urmatoare imbracam echipamentul moto putin mai uscat si ne continuam drumul, dar mai intain trebuia sa strangem lucrurile de la locul de campare.







Prima constatare dupa ce am ajuns a fost ca desi a plouat destul de tare seara precedenta cortul nu s-a udat decat in timpul instalarii. L-am lasat sa se usuce usor in timp ce restul lumii se pregatea in diverse moduri de drum: mancand, impachetand sau admirand noul Tenere.







Dupa ce toata lumea a fost gata de drum ne-am pornit, incepand sa urcam pe Valea Sadului. Dar nu prea mult fiindca unii aveau nevoie de cafea, iar alti sa se pregateasca de offroad.











Ne oprim la Lacul Negovanu pentru a admira privelistea, ocazie cu care fotografiez si colegii de echipa.








(Transalpul incepe usor sa se murdareasca)

(Kirk era spiritual)



(Vlad indragostit de Transalpul sau)

(si Dan la fel)

Dupa lac drumul a devenit unul forestier in adevaratul sens al cuvantului. Acum cand imi aduc aminte, mi se par comice momentele in care ghidonul imi dansa pur si simplu in mana in timp ce treceam prin noroaie, dar la acel moment nu era tocmai ceva ce sa ma bucure. Mai neplacut a fost faptul ca fiecare balta sporea surplusul de apa din cizmele mele(udate serios de ploaia din seara precedenta), iar sa stai 12 ore cu picioarele in apa nu e deloc placut.

Pasul dintre Valea Sadului si Valea Frumoasei a fost unul cu drum bun si peisaje frumoase. Din pacate timpul trecea si nu am avut timp de pauza de poze. Dupa Valea Frumoasei o luam la stanga spre Obarsia Lotrului.





La Obarsie am facut o scurta pauza, iar apoi a urmat Transalpina.




























(KTM'ul din poza era al unui cuplu polonez...culmea e ca desi au aparut accidental in timp ce ne faceam poze, cea cu ei a iesit cel mai bine)


Motorul lui Bujor dadea de mai mult timp semne ca nu merge bine, mai ales cand a scos un consum de 17%. La cascada, motorul s-a oprit de tot si nu a mai vrut sa porneasca nici in ruptul capului. Ca situatia sa fie si mai interesanta a inceput intre timp si o furtuna. Salvarea a venit din partea unui atv'ist care l-a tractat pana inainte de coborarea la Ranca. Bujor a ramas acolo cu motocicleta, incercand sa rezolve problema intr-un fel sau altul.



Noi ne-am continuat drumul spre Pestera Muierilor(Muierii). Norocosi, am prins ultima tura de vizitare a pesterii. Trebuie sa recunosc ca pestera m-a impresionat, avand niste structuri chiar foarte interesante.













Seara s-a terminat cu cautarea unui loc de campat. Mihai(fairplaybiker) a facut o mica baie la picioare atunci cand am gasit un loc frumos pe cealalta parte a raului Galben, iar trecerea prin apa nu era tocmai una simpla. Am renuntat astfel la ideea de a campa acolo si am gasit la cateva sute de metrii un loc suficient de bun pentru o noapte de dormit.

Urmatoarea dimineata somnul m-a parasit destul de repede asa ca am fotografiat putin.







Drumul nostru a continuat spre Defileul Jiului. De la Baia de Fier pana la Bumbesti-Jiu drumul serpuieste pe dealuri precum un rollercoaster.

Inainte de Petrosani ne oprim pentru a avea o poza amintire cu defileul.



Dupa un plin de benzina la Petrosani am mers la rezervatia de zimbrii de la Hateg.





La cativa kilometrii dupa Aiud avem placuta surpriza sa il intalnim pe Bujor. Tipul cu atv se pare ca a lucrat la Rotax si stia foarte bine motorul de pe Aprilia Pegaso.





Per total, au fost 3 zile si 660km, 3 furtuni, ceva noroi, dar multe peisaje de vis si o atmosfera superba alaturi de grup.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu