Web Toolbar by Wibiya

27 aprilie 2012

Prin Podisul Tarnavelor

De obicei, zilele bune incep atunci cand te astepti mai putin... Dupa o saptamana cu vreme instabila sperantele mele pentru un weekend insorit au disparut, mai ales ca legile lui Murphy functioneaza cand e vorba de prognoza si in niciun caz nu imi imaginam ca o sa ajung aici:


Ora (e) 8 si jumatate, soarele bate dintre nori direct la mine in camera si nu ma mai lasa sa dorm. E duminica si nu am nimica de facut, asa ca ma pun la laptop sa mai vad noutatile de pe net. Pe forum(motociclism.ro) lumea se agita pregatindu-se pentru o tura cu motociclete de toate tipurile. Printre posturi, zaresc ceva mai interesant si anume tura lui Cristi(ruler) prin Podisul Tarnavelor. Observ cu surprindere ca prognozele prevestesc doar cateva averse trecatoare  si ma hotarasc rapid ca nu vreau sa raman acasa. Intr-o ora sunt deja pe drum spre locul de randez-vous, dar Clujul e blocat de marathonul Vodafone asa ca ma "distrez" putin.
Alimentez scurt, trag o fotografie rapida si pornim la drum. In Ocna Mures Mures observ lacul unde era o data supermarketul Plus si unde dupa catastrofa pescuiau oamenii diverse produse. De aici o luam pe asfalt spre Farau pe DJ107D, un drum cu asfalt foarte bun, cu sate goale si cu peisaje frumoase datorita formelor de relief interesante.
Urmeaza partea offroad a excursiei, pe DJ107V spre Sanmiclaus. Macadamul e bun, noroiul e in cantitati rezonabile, iar peisajele sunt desprinse din alt film. Cat vezi cu ochii esti inconjurat de dealuri abrupte, cateva terenuri agricole unde panta permite niste culturi si in rest nimic. Locul acesta da o senzatie de izolare sau cel putin asupra mea are acest efect. Iesim in drumul care leaga Blajul de Tarnaveni si facem o scurta pauza langa domenile Jidvei, inainte de a ajunge la Cetatea de Balta.
Cetatea de Balta este un sat de pe cursul Tarnavei Mici care adaposteste Castelul Bethlen-Haller, edificiu construit la inceputul secolului al XVII-lea in stilul renascentist francez si care astazi apartine proprietarului Jidvei(mai multe informatii / prezentarea video a castelului). Din pacate castelul nu mai face parte din circuitul turistic si se poate vizita doar la cerere. Astfel, suntem intampinati de doua pisici somnoroase si o poarta mare ferecata. Primul lucru care imi vine in minte este sloganul promovat de Elena Udrea cu "Welcome..." si completat in capul meu "to nothing".
Nu avem prea multe variante asa ca in timp ce Cristi fumeaza o tigara, eu fotografiez castelul si valea care se vede foarte frumos din acest loc.
"Calatorului ii sade bine cu drumul" spune o veche vorba, iar noi suntem de acord cu ea si plecam mai de parte spre Blaj si Campia Libertatii. Drumul pana acolo este un deliciu: liber, sate in limite acceptabile, portiuni care iti amintesc de un roller coaster si peisaje interesante.
Campia Libertatii ma dezamageste profund cu felul saracacios in care se prezinta. Trebuie sa recunosc ca au trecut ani buni de cand am vizitat-o ultima data, dar in capul meu ramase ceva mai impunator si mai solemn. Probabil ca o bila neagra a reprezentat si grupul de oameni care frigeau niste gratare la intrarea pe "campie".
Plecam din Blaj si ne indreptam spre casa. Punctele de interes de pe traseu dispar o data cu decizia de a nu mai mai merge prin Cheile Aiudului si Remetea din lipsa de timp, dar nu ma supar ci chiar ma bucur deoarece si acum 3 saptamani am trecut pe acolo si mi-ar placea sa vad locurile candva cand vor fi mai verzi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu