Web Toolbar by Wibiya

28 mai 2014

La plimbare de început de an

Mi-aș dori să înceapă așa de frumos fiecare an cum a început 2014. În 2 ianuarie, plictisiți de acalmia sărbătorilor și a revelionului din Germania, ne-am pornit la drum să vedem cum arată în realitate câteva locuri admirate doar prin poze. Într-un Corsa cu numere de Franța, pornim cu dimineața în cap spre valea Moselului. Ca în orice călătorie reușită, reușim să ne pierdem, dar nu din vina noastră ci a GPSului. Dar nu ne supărăm. Drumul trece prin niște peisaje submontane de toată frumusețea.



Prima destinație este orașul Cochem, un loc frumos pe cursul de apă sus amintit. Pe lângă așezarea cu străzi înguste, farmecul zonei este sporit de multe vii și castelul Cochem. Construit prima oară în 1056, astăzi se încadrează în stilul neo-gotic și se mândrește a fi cel mai mare castel de pe cursul Moselului.







Ploaia se întețește și ne taie avântul de a mai urca pana la castel. Având în vedere data și faptul că suntem singurii turiști de pe străzi nu era mare lucru să fie oricum închis. Așa că o luăm spre cea de-a două destinație: Burg Erltz. De pe hartă părea că se poate ajunge până acolo cu mașina...nu chiar. Drumul se termină lângă o pensiune și de aici continuă o potecă de 3km. Cum ploaia s-a oprit între timp, hotărâm să facem plimbarea. Inițial distanța nu îmi pare mare, dar după câteva zone cu noroi pare că nu se va mai termina. Asta până când poteca o cotește la stangă și...woooow. Nu zic că Branul nu e un castel frumos, dar e micuț comparativ cu ce se vede aici.











Castelul a fost contruit la începutul secolului XIII și poate este cunoscut unora de pe bancnota de 500 mărci(1961-1995). Zona în care se află e superbă, fiind înconjurată de păduri vechi și parcursă de râul Elzbach. Din păcate castelul este deschis vizitării doar în perioada martie-octombrie, dar merită vizitat și în interior(http://burg-eltz.de/en/castle-tour.html).
De aici am pornit spre Köln, dar pe drum am văzut indicatorul spre Nürburgring și am mai făcut o scurtă escală. Nici aici nu era deschis decât magazinul de suveniruri. După ce am plecat de aici s-a înserat și nu am mai apucat să fotografiez zona Domului.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu