După un somn ca înaite de o tură, adică din acela cu adormit greu și treziri dese verificând dacă nu s-a făcut ora 6, reușesc să plec după 7, cum îmi propusem(acum o lună și ceva am pornit la 12 spre secuime și Brașov și m-am întors doar pe la miezul nopții). Traficul e slab, ca într-o sâmbătă dimineața(mai ales că mâine sunt Rusalile și lumea e plecată), iar Cheile Turzii se văd superb de pe autostradă în lumina răsăritului. Nu în scurtă vreme vine și prima chestie interesantă pe ziua de azi: La cât mai mulți kilometri Tedemeule!
Până la Alba Iulia mă lovește în primă fază plictiseala și mai apoi un căscat ca al leului din sigla MGM. Fac o pauză scurtă de dezmorțire și trezire fiindcă urmează autostrada spre Simeria. Observ o grămadă de sectoare cu parapete distruse, semn că că lumea nu e încă obișnuită cu tipul acesta de drum. Urmează o oprire de alimentare la Hateg, timp în care povestesc puțin cu un cuplu pe o Aprilia Pegaso care își așteptau niște prieteni. Pornind iarași la drum, admir crestele Retezatului, acoperite înca destul de bine de zăpada și peste puțin timp victimele colaterale ale unui depășiri forțate(o mașină rasturnată în șanț și o alta departe pe arătură).
La Sarmisegetuza e deja plin de turiști care se plimbă printre ruine așa că zic pas. Până la Caransebeș reușesc să mă încadrez în timpul propus, dar după se aglomerează destul de tare, fiind plin de tiruri cu numere de Bulgaria și Turcia. Unii dintre ei mai au și ghinion...
Peisajul e pitoresc pe alocuri și drumul bun, cu secțiuni interesante, dar atât de multă linie continuă mai rar mi-a fost dat să văd. Când deja începeam să-mi pierd răbdarea și cheful de depășiri intru în Orșova și după câteva minute apare Dunărea.
Știam de când am fost în 2012 că până la Moldova Nouă sunt cam 100km, dar drumul e destul de rău și nu pot să ajung prea departe dacă vreau să mă încadrez în timp așa că merg până după Dubova doar.
Cum am văzut deja cum arată partea româneasca a Clișurii Dunării, cred că voi face o călătorie anul acesta și până pe partea sârbească. Din cât am înțeles de la alții, nici pe acolo nu e super calitatea asfaltului, dar drumul e mult mai interesant, trecând printr-o multitudine de tuneluri și viaducte.
La întoarcere, văzând că încă nu e prea târziu, decid să merg și până la Porțile de Fier I. Porțiunea de drum dintre Orșova și Drobeta Turnu Severin este destul de spectaculoasă, mai ales că între drum și malul apei este calea ferată.
M-a bătut puțin gândul să trec până în Serbia, dar nefiind în UE, trecerea frontierei durează ceva mai mult.
Drumul de întoarcere a fost același cu cel pe care am venit. La benzinăria de după Herculane, m-am reîntâlnit cu cuplul cu Pegaso și prietenii lor. Se pare că le-am încurcat planul inițial de a merge la Reșița și le-am făcut pofta de Dunăre.
