Web Toolbar by Wibiya

Barajul Drăgan(Floroiu)

Cum a doua zi de Paşti nu e ca şi prima, nici vremea nu a fost la fel(de bună, din păcate)... dar asta nu înseamnă că trebuie stat acasă.
Aşa că, după o dimineaţă indecisă în care nu ştiam dacă merg undeva sau nu, la ora 13 mă hotărăsc și o iau la drum spre Valea Drăganului și Barajul Floroiu.



Drumul până la Huedin e probabil cel mai puţin plictisitor drum naţional-european care pleacă din Cluj, aşă că nu mă plictisisc deloc, ba chiar mă enervez pe câţiva "şoferi talentaţi" care depăşesc ca să fie depăşiţi. După o scurtă aşteptare la o barieră, începe satul Valea Drăganului cu multă viaţă şi agitaţie pe uliţe. Înaintând, peisajul se schimbă şi se înfrumuşeţează, în timp ce calitatea drumului scade vizibil, dar revine miraculos cu un asfalt bun pe ultimii doi kilometrii.





Cabane izolate

Barajul a rămas la fel cum mi-l aminteam de anul trecut. Cele câteva cabane de pe celălalt mal îmi stârnesc din nou atenţia, în special datorită izolării lor(sunt sătul de zgomotul şi agitaţia din oraş şi aş prefera un loc liniştit când vine vorba de relaxare, iar acel loc pare perfect pentru aşa ceva). Liniştea e intreruptă de nişte zgomote de motocicletă, iar la o privire mai atentă îi recunosc în zare pe Bucur şi Ionuţ.








Pe drumul de întoarcere observ motociclete și pe cei doi camarazi(împreună cu pasagerele lor) pe care i-am menționat mai sus și mă opresc să îi salut şi să le urez poftă bună, iar eu continui drumul spre casă(fiind animat mai ales de faptul că muream de foame).





Sighisoara

Primavara a sosit de ceva vreme, dar saptamana trecuta, cand intr-un final mi-am pregatit si eu motocicleta pentru noul sezon, s-a racit afara si a plouat de am crezut ca va reveni iarna(in unele locuri chiar asa s-a intamplat).
Dupa mai multe zile de verificat prognoze peste prognoze pe "o mie" de site'uri, sambata mi-am luat inima in dinti si am zis "fie ce o fi, eu vreau sa ies cu motocicleta si maine am sa merg pana la Sighisoara"(mai ales ca ceteatea o mai vizitasem candva prin gimnaziu). De cateva zile povesteam si cu doi prieteni motociclisti despre o tura in weekend, iar ideea acestei excursii le-a suras si lor. Totodata, am lasat o invitatia la aceasta tura pe forum(denumirea generica a celei mai mari comunitati moto online din Romania: http://www.motociclism.ro/forum ) sambata dimineata pe la ora 11, dar pana seara nu se anuntase nimeni, probabil speriati de temperaturile destul de scazuta si cerul innorat din aceea zi. Surpriza a venit dimineata urmatoare cand cerul era senin, iar cu o ora inainte de plecare s-au mai anuntat inca 3 motociclisti, care in final au fost 4(un motociclist cu care am plecat din Cluj ne-a insotit doar pana la Targu Mures, iar de acolo am fost insotiti de un "hornetist").



Drumul de la Cluj pana la Acatari a fost destul de plictisitor. Pe autostrada ne-a batut vantul, iar dupa ne-am plictisit de multitudinea satelor insirate de-a lungul drumului(chestie tipic romaneasca). Monotonia a mai fost intrerupta de oprirea la Ludus unde ne-am intalnit cu Bogdan(pentru varianta sa a povesti: http://www.moldo.ro/2011/04/17/sighisoara-fcm-vs-victoria-branesti/ ). Dupa Acatari drumul incepe sa "unduiasca" si satele sa mai dispara asa ca pana la Sighisoara nu am mai simtit nevoia unei opriri si nici nu ne-am mai plictisit.





Vechea cetate a Sighisoarei a ramas la fel cum mi-o mai aminteam in cele cateva imagini din memorie. Prea multe despre aceasta locatie nu am de zis, fiindca e suficient de populara sa o fi vazut destul de multa lume(cel putin o data), iar de cateva sute de ani nu s-a mai construit nimic in cetate. Totusi, spre diferenta de Cluj care are si el istorie si suficiente locuri de vizitat, Sighisoara nu duce lipsa de turisti. Ne-am plimbat putin, am facut cateva poze, dar timpul a trecut repede si am luat-o din loc, fiind animati mai ales de foame.













Dupa o scurta oprire la benzinarie, am pornit pe drumul de intoarcere, iar dupa Hetiur am oprit la un restaurant de pe marginea drumului(dupa ce iesi din Hetiur urmeaza o urcare de vreun kilometru, iar in varful dealului e localul cu pricina pe partea dreapta; denumirea nu am retinut-o). Mancarea a fost fost buna si pretul rezonabil. Cu un drum ne-am mai relaxat si am mai povestit putin, in timp ce mai multi "motociclisti raceri" goneau pe serpetintele din apropiere, asta ca sa mai fie adaugat inca un sterotip(teribilisti) la "motociclisti satanisti violatori de babe".





Ne-am continuat drumul pana la Acatari unde ne-am despartit de Bogdan si de celalalt "hornetist"(al carui nume nu l-am retinut spre rusinea mea). Restul drumului pana la Cluj a fost la fel de monoton ca si la venire. La Campia Turzii m-am despartit de restul grupului preferand sa vin pe autostrada, unde m-am plasat in spatele silentios si lipsit de curent al unui TIR pentru cativa kilometrii, iar restul...e istorie.
Pentru mine, a fost o tura reusita, alaturi de o companie placuta, intr-un peisaj frumos si pe un drum foarte sigur(supravegheat in cei 350km parcursi de nu mai putin de 10-15 radare). Acum(la 17 grade afara), imi vine sa rad vazand cat mi-am batut capul cu prognoza si abia astept urmatoarea tura.

Masivul Caraiman

O fotografie cu Masivul Caraiman facuta din Busteni.(24 martie 2011)

Masivul Caraiman