Întalnirea Transalp România 2011 - Răchiţele

Vara a început de ceva vreme şi timpul a tot trecut. Pe nesimţite a venit sfârşitul lunii iulie, iar de vreo trei ani în perioada aceasta se organizează întâlnirea posesorilor de motociclete Honda Transalp. Anul acesta a fost rândul clujenilor să întreprindă evenimentul care s-a desfăşurat în Munţii Apuseni la Răchiţele.

Vineri pe la 5:30 mă trezesc să merg până la baie. Mă întorc, încerc să adorm. Pe când să aţipesc începe să se aude un fel de foşnet de afară. Mă ridic, mă uit pe geam...începe să plouă. Super. De o săptămană eram cu ochii pe prognoză fiindcă vremea se stricase şi numai a vară nu mai arăta. Îi dau pace şi mă culc iară. Pe la opt fără ceva mă trezesc din nou. Afară...încă plouă. Îmi zic în cap "asta este, a trece şi când s-a opri pornim spre Răchiţele".
După vreo oră cerul rămâne acoperit, dar nu mai plouă. Momentul e bun de plecare, deci nu mai stau pe gânduri. Până la Huedin timpul trece pe nesimţite, unde alimentez și pornesc mai departe.

După cum se poate vedea, deasupra munţilor nu era tocmai senin aşa că nu mai zăbovesc mult şi o iau din loc. Pe drum observ că deşi s-a vorbit destul de mult în ultima vreme despre asfaltul de la Răchiţele, acesta este prezent maxim încă un kilometru după plăcuţa de intrare în localitate. În scurt timp ajung şi la locul de întâlnire, Cabana Şuşman(ce ironic..) de pe Valea Stanciului. Până ma uit unde să pun cortul începe să picure aşa că decid să nu imi încerc norocul şi îl ridic direct în cabana în construcţie din apropiere, mai ales că anul trecut am avut nişte experienţe neplăcute din cauza unor ploi. Şi bine am facut că după acei stropi a început să plouă serios şi nu s-a mai oprit decât seara pe la nouă. Şi următoarea zi a plouat din nou mai mult de o grămadă, astfel încât pe terenul de fotbal unde erau amplasate celelalte corturi se formase o mică mlaştină.

Ploaia a dat şi planurile peste cap. Astfel, sâmbătă, în loc să meargă pe diferite trasee, lumea a preferat să rămână la cabană şi să facă maxim o tură prin apropiere în cele câteva pauze de ploaie. Şi aşa, ziua a trecut repede, iar poveştile şi buna dispoziţie nu au dispărut. Ba chiar, la un momendat ne-am satisfăcut şi porţia de adrenalină cu un drum cu rulota(vreo 15 oameni într-un motorhome de 3 persoane) până la Cascada Vălul Miresei.

Cabana în care am pus cortul

Se pregăteau ingredientele pentru gulaş

Dupămasa, ploaia a mai avut câteva intervenţii, dar într-un final s-a oprit. Astfel, prepararea gulaşului nu a fost perturbată decât într-o mică măsură, iar bucătarul Mihai a făcut o treabă foarte bună. Sincer, nu cred că am auzit pe nimeni să se fi plâns că nu a fost bună mâncarea.
Duminică dimineaţa, când deschid ochii văd afară un soare frumos şi doar câţiva nori pe cer. Vremea bună îi încurajează pe unii să pornească mai repede. Şi bine au făcut fiindcă după doar o oră cerul se înnorează din nou şi începe să picure. Hotărăsc să plec şi eu fiind sătul de ploaie, aşa că salut lumea și pornesc într-un drum ce mi s-a părut jumătate față de atunci când am mers.

Unii s-au distrat bine şi pe ploaie sau mai ales pe ploaie