Ziua 2: granița HU/A - Viena - A2 - 21(Kalte Kuchl) - Mariazell - 20 - 24(Wildalpen)- 25 - 146 - Liezen
Postarea cu prima zi a călătoriei am preferat să fie „mută”, nefiind multe de spus despre un drum pe care foarte multă lume îl bate zilnic. Nici Bratislava nu m-a încântat într-un mod special, ci doar mi-a întărit părerea pe care o aveam deja despre partea aceea a Slovaciei.
Revenind la cea de-a doua zi, se prefigura a fi cum nu se putea mai bine. Cald și senin, după ce în noaptea de dinainte niște furtuni ne-au pus pe gânduri dacă se schimbă sau vremea.
 |
| Granița ungurească de la Hegyeshalom |
Pornim, trecem în 2 minute în Austria și cumpărăm vinietă(da, și în Ungaria și în Austria trebuie vinietă pentru mersul pe autostradă cu motocicleta). Timpul trece repede și suntem deja după Viena, pe A2 vânând ieșirea spre drumul 21. Singurul lucru ce ne ține alerți în traficul monoton este ritmul în care clipocește becul de rezervă(și nu de vreo 2-3km...). Pe când începeam să mă gândesc dacă nu mi-am forțat norocul, ieșim de pe autostradă și abordăm primul Shell.
După câteva localități în care ne mirăm cât de normale pot arăta acele sate(ordine și curățenie peste tot, iarbă până-n marginea drumului, clădiri cu culori plăcute), drumul 21 începe să urce niște serpentine și peisajul devine tipic montan. Totuși, încă mă mir cât de multă pădure se defrișează și la ei, pe alocuri peisajele semănând cu ce vezi la noi.
 |
| Pauză de masă la Kalte Kuchl |
După ce trecem de Mariazell intrăm pe drumul 24, denumit și Wildalpen. Drumul șerpuiește pe marginea râului Salza, o atracție destul de importantă pentru iubitorii de rafting din câte am putut observa. Peisajele sunt superbe, dar și drumul la fel și cu greu mă pot opri pentru o pauză scurtă de imortalizat momentul.
 |
| Lângă Mariazell(multe defrișări peste tot) |
 |
| Tunel rutier și tunel pentru traficul de pietoni și biciclete |
 |
| Pistă de biciclete/pietoni |
 |
| Pauză de hidratare la Billa în Hall(în fundal Zirnitzwald) |
Pe după-amiază ajungem în Liezen, lângă care avem cazarea. După ce trecem de el ne desprindem din drumul principal spre Panorama Berg Hotel. Drumul urcă într-o nebunie o stradă care aș fi jurat că arată în multe locuri mai degraba ca aleea unui parc din cauză lățimii reduse. Hotelul arată la exterior bine, are și o mică parcare lângă, dar proprietarii(un cuplu drăguț de unguri) ne invită să lăsăm motocicleta la intrare. Pe interior, decorul e retro(cred că ultima modernizare a fost prin anii 90), dar e curat și panorma de pe balcon face ca prețul să fie mic.
 |
| Primul lucru care l-am văzut când am ieșit pe balcon |
