Ziua 3: Liezen - E651 - 145 - L701 - L547(Hallstatt) - 166 - 99(Bischofshofen) - 164 - L216 - 311(Zell am See) - 168(Mittersill) - 165(Gerloss Pass) - 169 - A12(E60) - Innsbruck - A12 - L13 - L237 - Wald-Balbach
O nouă dimineață cu soare, un nou mic dejun. De data asta unul foarte bun față de mizeria de la Paprika Csarda. Ne strângem lucrurile, le aranjăm pe FJRică și plecăm devreme fiindcă ne așteaptă o zi lungă. O oprire la benzinărie, câteva curbe pe drumul 181, stânga spre Hallstat pe L701 și...offroad! La o porțiune de un kilometru de macadam în centrul Austriei într-o importantă zona turistică nu m-aș fi așteptat. Se pare că porțiunea aceea din drum era în plin proces de reabilitare. Așa de plin, că într-o zi de marți la ora 9:30 șantierul era gol și utilajele parcate. În fine, ajungem la Hallstatt. Lacul superb, orășelul superb, munții superbi. Parcă era scos dintr-o poveste tot peisajul.
 |
| Din benzinărie |
 |
| Mijlocul lui august și zăpada rezistă pe versantul sud-estic... |
 |
| Hallstatt |
După Hallstatt am continuat pe drumul 161, un traseu total banal față de ce văzusem. Defapt zona e destul de renumită pentru ski, motiv pentru care mai bine de două treimi am mers doar prin localități. Trecem și de Bischoshofen și intrăm pe 164, un traseu interesant care trebuia să ne ducă pe lângă Zell am See de la nord la sud. Din păcate o porțiune era închisă și am trecut prin sudul lacului încercând să reducem din timpul pierdut.
 |
| Pauză pe 164 |
Și cum tot mergem, ne apropiem de primul pas adevărat din tură: Gerlos. Acum, cât e de adevărat rămâne de văzut, mie nu mi s-a părut să merite banii comparativ nici cu ce va urma nici cu ce a fost deja. În fine, pe urcare observăm și cascadele de la Krimml(păcat că dura prea mult să le vedem de aproape). După Gerlos am coborât spre Zillertal și mai apoi spre valea Innului.
 |
| Pauză înainte de Gerlos |
 |
| Cascadele de la Krimml |
 |
| FJRică pe Gerlos |
 |
| Căprițele aveau un adăpost tare drăguț lângă popasul de pe Gerlos |
Nici Innsbruckul nu pot să zic că mi s-a părut ieșit din comun. E foarte posibil să fi nimerit un moment prost pentru vizitat fiindcă era plin de turiști de toate națiile și abia aveai loc să respiri.
Cu toată aglomerația și agitația preferăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm mai departe, cu promisiunea că o să mai revenim cândva să vizităm serios. Din Innsbruck o luăm pe L13 spre Kuhtai si L237 spre Wald-Balbach. Reușim să ajungem la timp și să fentăm o ploaie destul de serioasă ce „bântuia” prin zona. De data aceasta ne cazăm la o pensiune. În ciuda lipsei băii din cameră, condițiile sunt ca la un hotel de 3*, iar micul dejun cel mai bun din toată călătoria.
 |
| După Kuhtai |
